„Daca exista o corelatie intre putere si comunicare, aceasta se intampla din urmatorul motiv: raporturile de forta nu functioneaza niciodata doar in relatie cu comunicarea ori cu puterea. Orice raport de forta dintre salariat si angajator intrerupe tacticile de comunicare specifice care reprezinta, in acelasi timp, si prelungirea acestui raport si al mijloacelor implicate in exercitarea puterii. Nici o actiune de comunicare nu este pura, adica lipsita de o intentionalitate care o orienteaza. A analiza comunicarea, pornind de la un simplu comunicat al directiunii difuzat intr-un ziar al companiei si pana la logicile de coordonare utilizate in situatii de munca, presupune in consecinta o analiza a relatiilor de putere care o determina si care ii conditioneaza forma si continutul”.