Interviu Ovidiu Scridon

Interviu realizat de Clara Margineanu pentru „Flacara lui Adrian Păunescu”.

– Ovidiu Scridon, eşti unul dintre cantautorii cu mare impact, în special la publicul feminin. Răscoleşti imaginaţia ascultătoarelor cu melodii precum ,,Mi-e dor de părul tău” sau ,,Femeia”. Ai scontat acest fel sau e vorba pur şi simplu despre iubire?
Ma bucur ca spui asta dar mai ales ma bucur ca se-ntimpla astfel. Recunosc insa ca atunci cind am compus aceste cintece nu am urmarit notorietatea acestora ori a mea; nu-mi doream decit sa placa fetei care mi-a fost muza, de care eram indragostit, evident.

– Hai să vorbim despre versuri. Ai publicat un volum care conţine în mare măsură textele cântecelor tale. Cum se întâmplă, uneori vin împreună versurile şi muzica?
Sincer nu stiu cum se face, dar la mine cele mai multe cuvinte s-au „asezat” in acelasi timp cu muzica in cintecele mele. Iar prima mea carte de versuri „Portretul unui gind”, cuprinde asa cum ai spus foarte multe din textele acestor cintece, dar si multe alte versuri. Probabil si din acest motiv primul tiraj al acesteia s-a epuizat neasteptat de repede.

– Călătoreşti mult. Cât te ajută, cât te încarcă această viaţă în bagaje, cum îmi place mie să spun, această cutreierare prin oraşe, localităţi, hoteluri, suflete omeneşti?
Calatoriile mele sunt vitale, de fapt sunt parte importanta din viata mea si cu fiecare intoarcere ma simt mai bogat spiritual. Dincolo de muzica unde in mod normal raspund unor invitatii ale organizatorilor de spectacole, destinatiile calatoriilor mele caut sa fie mereu locuri noi. Iar despre „plimbarile” prin sufletelor celor care vin la concerte mi-este greu sa fac descrieri. Iti pot spune doar ca aproape nimic nu se compara cu aplauzele si energiile care fac parte din mirajul scenei.

– Înţeleg că ai pus deocamdată între paranteze alte preocupări din viaţa ta (de exemplu publicitatea, marketingul) în favoarea muzicii. Aşa este? Nu e un preţ prea mare, această dăruire totală şi exclusivă ca într-o iubire al cărei final însă, nu-l cunoşti…?
Nu in totalitate. Am diverse colaborari insa nu sunt legat de-un program fix prin urmare am mult mai mult timp pentru concerte si-n timpul saptaminii, pentru scris, pentru diverse festivaluri, tabere, studii si multe calatorii. Daca e un pret prea mare? Depinde cum iti definesti libertatile. Eu am ajuns in punctul in care consider ca trebuie sa fac ceea ce simt; sa-mi traiesc viata mea asa cum simt si sa nu-mi ramin dator cu nimic in nici un fel. De fapt niciodata in iubire nu cunoastem finalul. Poate acesta este si farmecul.

– Te rog, spune-mi în ce fel, cât de puternic te-a marcat întâlnirea cu poetul Adrian Păunescu? Ce a însemnat, practic, pentru folkistul tânăr şi la început de drum, care erai această întâlnire petrecută după 1990?
Prima oara am vazut un spectacol al cenaclului Flacara in decembrie 1981, acasa la Tirnaveni. Atunci mi-am dorit foarte mult sa urc si eu pe scena cenaclului si tot atunci am inceput sa-nvat primele acorduri la chitara. Mi-am implinit visul mai tirziu student fiind, cind cenaclul se numea Totusi Iubirea si-mi amintesc cu bucurie vizita pe care i-am facut-o poetului acasa pe strada Dionisie Lupu si incintarea dinsului atunci cind i-am povestit despre dorinta mea din copilarie.

– De ce natură au fost cele mai mari satisfacţii pe care ţi le-a oferit cariera ta muzicală?
Umana, in primul rind. Imi incep fiecare zi citind mesaje de la cei care-mi asculta muzica si peste tot prin tara cint privindu-i in ochi pe cei care se regasesc in emotiile mele. Ce poate fi mai frumos?

– Ce îţi doreşti pentru viitorul apropiat, ce daruri ne pregăteşti, ce daruri aştepţi de la vara care ni se înfăţişează iată, caniculară şi încărcată de promisiuni?
Anul acesta mi-am propus sa scot al doilea album si totodata sa termin de scris cartea de calatorie „Cum am descoperit America”. Alaturi de prietenul si colegul meu de scena de mai bine de doi ani, Silvan Stancel, unul dintre cei mai talentati chitaristi flamenco din Romania, avem multe invitatii si vom fi prezenti in multe locuri din tara, vom participa la multe festivaluri si tabere.

– Ai vreun crez artistic, există vreun principiu de la care nu abdici niciodată?
Sunt un om fericit. Am multe vise neimplinite. Cred in curiozitatile mele, tocmai de aceea capitolul cautare si studiu nu-l voi inchide curind. Nu doar artistic ci si uman cred cu toata fiinta mea in firesc si bun simt de la care n-as abdica sub nici o forma.

– Te rog, încheie printr-o strofă care te reprezintă şi  pe care o împărtăşeşti acum, cititorilor!
Traieste!… viata e mult prea frumoasa Ca sa te-mpiedici de-o simpla adiere, De fapt trebuie sa gusti marea furioasa Ca sa-ti placa gustul de miere.

– Mulţumesc pentru gentileţe şi bunăvoinţă! Să ai un drum frumos, plin de lumină, iar noi să-i fim, pe cât putem, aproape!
A fost o reala placere. Multumesc frumos! Sanatate si bucurii tuturor cititorilor vostri.

Ovidiu Scridon a publicat la editura Tritonic „Portretul unui gând” in luna martie 2012.

”Ovidiu Scridon si atunci cand se dezvaluie pare ca ascunde sensuri nebanuite. Spune multe prin cantelcele si versurile sale, dar nu te lasa sa il cunosti, ci doar sa il intuiesti. Ceea ce ofera lumii este partea care poate fi vazuta, cea in care indragostitii se regasesc, retraiesc si isi mangaie ranile, cu arcusul cuvintelor, impreuna cu interpretul.”

Clara Margineanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Please support the site
By clicking any of these buttons you help our site to get better