Hărțuirea stradală este una dintre cele mai frecvente forme ale violenței de gen. Ca să o combatem, e nevoie de cel puțin două lucruri: 1. să înțelegem că are inegalitatea atât drept cauză, cât și drept efect; 2. să construim alianțe între activismul ONG, educația la toate nivelele și autorități. Niciunii dintre acești actori nu pot rezolva problema lucrând în tabere izolate, trebuie să devenim mai buni la cooperare. Iar asta presupune să ne tratăm de la egal la egal. Iată cum se închide cercul: ca să depășim tendința de a întreține inegalități, o idee bună e să începem cu noi înșine.
Camelia Proca, Directoare Asociația A.L.E.G.

Ca reporter mă uit la munca Simonei din două perspective- cea academică pe baza căreia jurnalismul nostru capătă nuanțe și profunzime mulțumită ei și cea umană, de „personaj” pe care ar trebui să-l cunoască și să-l consulte cât mai mulți dintre cei care sunt plătiți să construiască și să apere egalitatea de gen în România.
Simona a fost prima specialistă spre care m-am dus când am decis să scriu despre hărțuire stradală și s-a întâlnit cu mine în plină pandemie ca să-mi povestească despre sutele de interviuri și chestionare aplicate, despre pașii care au dus la modificarea legislației în domeniu și despre câte lucruri vede încă lipsind din peisaj. Lucrarea Simonei dă voce fricilor cu care creștem și care ne condiționează, caută să înțeleagă fenomenul și din perspectiva bărbaților și sprijină totul pe un eșantion cuprinzător.
Ana Maria Ciobanu, reporter DoR

Văd și acum scena: mama, în bucătărie, încercând să scape. Apoi, tata, din nou băut, ținând-o pe Madlena lui în brațe, cum ții o femeie când o treci pragul casei. Doar că el o ținea atârnată în afara ferestrei de la etajul al zecelea în care locuiam. Și mă întreba: șBombix, o arunc?” Mama n-a vrut să plecăm de acasă. Mă uit la Ioana, sora mea, care a găsit cu greu în ea puterea să iasă dintr-o relație toxică și să crească singură un copil. Și e fericită. Și mă uit la Andreea, fiica mea, azi, o tânără de aproape 19 ani, independentă, curajoasă, puternică. Un drum care a durat trei generații. Un drum blocat de o societate patriarhală, în care femeia nu e om. E nevoie, iată, de generații întregi, pentru schimbare. O schimbare pe care trebuie să o facem în primul rând noi, bărbații.
Dragoș Pătraru, jurnalist Starea nației