Forma generala a unui ziar – este miza acestei cartii, care explica modurile de semnificatie ale ziarului. Numele cotidianului, titlurile, strategiile citarii, ilustratia sau asezarea in pagina sunt abordate cu ample trimiteri la ziare de renume ca Bild, Le Monde sau Liberation. Din acest volum se poate afla ce enunta o fotografie, cine vorbeste in spatele ziarului si in numele lui. Jurnalistul conecteaza cititorul la fapte prin cuvinte, care produc sensul evenimentelor. Cartea a fost publicata pentru prima data in Franta in 1989, dar ramane o lucrare de referinta, care furnizeaza studentilor si cercetatorilor fenomenului presei scrise o perspectiva mai putin explorata: cea socio-lingvistica. Volumul analizeaza cele doua functii majore ale unui ziar cotidian: prima este de faire savoir – finalitatea dominanta fiind de a produceefectul de real, care apare ca un alibi ce ascunde dezvaluirea cunostintelor disponibile jurnalistului; cea de-a doua serveste mai degraba adevarul, adica faire croire – pactul implicit al jurnalistului cu cititorul pe care il convinge. Deoarece echilibrele au devenit tot mai fragile, iar aparatele media se preschimba, pentru ca specialistii media schimba capitaluri cu o viteza uluitoare, nimeni nu poate spune cu certitudine ce va deveni pagina imprimata. Autorii considera ca ziarul nu si-a spus ultimul cuvant.