Crescusem cu numele acelor excursii de vis, pentru acea perioada, numite “Nopti albe la Leningrad”, apoi prin anii 90 parca, vazusem un film cu “Nopti albe la Seattle”…

Acum sunt la Tallinn… Dorm intr-un fel de pat improvizat dintr-o canapea curba de colt, alaturi, separati doar de o usa glisanta de plastic, dorm fiica mea, fost sotie si fosta soacra… Afara singurele zgomote, nu sunt latraturile cainilor, ci tipetele stridente ale pescarusilor… In rest, liniste, pustiu… Noptile albe au o lumina de seara cand soarele a disparut si nu mai exista umbre, iar cerul e un cenusiu-albastrui inchis… Si nu sunt stele… O lumina ireala si inspaimantatoare… Sunt momente in care te poti privi in suflet ca in propria oglinda… Si sa te intrebi tot felul de lucruri de care uiti atunci cand alergi in soare si canicula sau pe vant si ploaie… Un timp al intrebarilor si al deciziilor… Pe curand… nu stiu de ce am scris aceste vorbe - doar acum e dimineata si Lulu alearga prin acest mic apartament… Si totusi deciziile…

categorie /tag: diverse | (2) comentarii

Adica: Pavilionul 14, standul 4 la Bookfest…

Maine la 18 la palatul Sutu

Vineri - Duminica la Salonic, la targul de carte… uzo, plaja, sirtaki, LIT, souflaki, feta si metaxa…

De luni instalam standul!

Mobila noua de culoarea noastra… si surprize!

Miercuri e deschiderea!

Pa…

categorie /tag: diverse | (0) comentarii

Dupa ce ca nici aici nu prea scriu, mi-am mai facut un blog…

Al cartii… ce sta sa apara!

Pe 29 mai (joi) la 18 la Palatul Sutu - Muzeul Municipiului Bucuresti e… lansarea

Aici sunt tot felul de chestiuni: www.blestemulmanuscrisului.tritonic.ro

Pe curand!

categorie /tag: nimicuri | (0) comentarii

E dimineata. Si e liniste in sectorul 3 - mult laudat si gratulat si gadilat…

Si eu dorm. probabil cu un zambet tamp pe fata. zambet din acela de om care doarme mai tarziu in week-end si n-are nici o grija. Ba are… ca suna telefonul! (ca in toate diminetile personajului meu, Stelian Munteanu…)

Evident, e o eroare… cauta pe altcineva.

Dar raul a fost facut…

Si deodata (BRUSC - cum zic eu de obicei) aud… muzica!

Bolero… Bolero de Ravel… Visez?

Clipesc. Ma ciupesc. Ma duc la baie. Ma spal pe dinti si ma intorc in dormitor. Nimic… nu dispare…

Acordurile ample sacadate umblu un rasarit anemic…

Ciudata senzatie! Ma uit peste blocurile mici si vechi inecate in vegetatie, apoi la cele inalte din departare, pe strada putine masini si nici un trecator. Doar muzica… de undeva… nu stiu de unde… din cer sau de pe pamant…

Nici o manea, un claxon, macar un latrat de caine sau o alarma auto disperata…

Ma asez in pat si incerc sa adorm din nou, pe muzica lui Ravel. Faina senzatie! Credeti-ma…

categorie /tag: diverse | (3) comentarii

adica Blestemul Manuscrisului….

Vreau sa-mi cer scuze pentru faptul ca scriu atat de rar si mai ales pentru faptul ca am omorat / plictisit / enervat atat de multi oameni povestindu-le despre cel mai ce (!?) manuscris ce va vedea lumina tiparului la sfarsitul lui mai. Eu chiar cred in acest experiment… Se va vedea daca m-am inselat sau nu!

Multumesc celor care ma incurajeaza! pe curand…

Si nu uitati!

Dupa FILIERA GRECEASCA, Stelian Munteanu se intoarce! La Frankfurt o crima ciudata in standul editurilor franceze…

categorie /tag: diverse | (1) comentariu

Greu de spus ceva pe repede inainte despre UK…

Totusi:

1. Mi se pare ca punctualitatea lor este mult mai bine definita decat cea germana.

2. Aplecarea spre business este mai putin cinica decat cea americana.

3. Bucataria englezeasca nu exista. Evitati fast food-urile (fast pub-urile!). Prin gari gasiti niste mici chioscuri cu pateriuri de Cornwall - picante si foarte gustoase (carne, ceapa, legume diverse, pui, verdeturi - spanac etc…) Daca puteti si gasiti mancati la restaurante indiene, portugheze, frantuzesti…

4. Turismul se dezvolta pana la paroxismul perfectiunii… Turistii misuna pe orice colt de trotuar… Mai ales micii japonezi cu micutele digitale cu blitz incorporat care functioneaza tot timpul indiferent daca e zi, noapte, un geam in fata sau o panorama larga a Tamisei.

5. Doua obiective importante si absolut diferite pentru vizitatorii mai ciudatei: HMS Belfast - un crucisator ancorat la Tamisa si expozitia Dali (1500 piese!) din County Hall, langa London Eye…

6. A propos de London Eye: nu m-am suit in chestiunea aia de frica… prea inalta si prea multe geamuri!

7. Daca vreun englez va vorbeste despre SHOWERS sa stiti ca se poate referi la reprize scurte de ploaie si nu la igiena Dvs.!

Vom reveni!

categorie /tag: calator, nimicuri | (1) comentariu

Ma tot gandesc la cei doi termeni din titlu… Cine sau ce sau cand poti spune ca intr-un domeniu ai legitimitate si competenta. Sau poate invers… Primo, competenta - pentru ca ai scoala, pentru ca ai experienta, pentru ca stii… Secundo, legitimitate - pentru ca ceilalti iti recunosc competenta…

Dar ajungem la tot felul de judecati de valoare cu grad de subiectivitate foarte ridicat. Si se nasc intrebarile:

- O diploma, sau doua, sau noua iti confera competenta? Scoala mai este recunoscuta?…

- Autodidact fiind cum iti vor recunoaste ceilalti competenta? Prin discutii argumentate?…

- Cum cuantifici experienta intr-un domeniu? Anii trecuti? Si daca au trecut fara sa acumulezi prea multe?

- Si cei care te legitimeaza au, la randul lor, competenta sa o faca? Sau sunt platiti de tine? Obligati? Sau lipsiti de minte? Sau pur si simplu se trezesc vorbind, ca sa-i bage cineva in seama?

Ar mai fi multe intrebari. Intr-o tara in care chiar si valorile reale sunt amestecate printre uriasi cu picioare de lut pasind prin noroi e greu de evaluat… Cand fiecare declara ca se pricepe la 4 sau 5 sau 7 domenii (care mai sunt si total diferite intre ele…) e dificil nu numai sa crezi sau sa legitimezi, dar sa alegi adevarata competenta printre prosti, diletanti, interesati, veleitari si multi altii…

Si atunci ce voci conteaza?

Din nefericire vocile care se aud cel mai tare / care au expunerea cea mai puternica…

Si cine ii urmeaza?

Din fericire nu prea multi (am devenit probabil mai cinici si mai circumspecti de cand suntem in tara celor 15.000 de specialisti care tind spre 22.000.000…)

Din nefericire, vocile care au competenta nu sunt auzite… Sa dea Domnul sa ma insel…

Zile bune.

categorie /tag: diverse | (3) comentarii

Of, offf, aici la Londra am cunoscut editorii, autorii si fanii SF. Pot spune ca m-au dezamagit cumplit. Cu o singura exceptie: Neil Gaiman. Si, poate, China Mieville. Batranei cu plete albe fluturand in vant, obezi fani in treninguri lalai, copii chinuiti de parinti in tot felul de costume stupide… Si cate si mai cate! Evident toata lumea se distreaza! Si bine face! In rest… Cred ca sunt vreo 800 de oameni aici si la fiecare intalnire cu Gaiman, Stross, Mieville se strang intr-o sala mare minum 300. Iar stimabilii vorbesc bine, bine de tot…

Totusi ma simt ciudat incercand sa fac de publisher-ul & marketing manager-ul, simultan… Nu se prea obisnuieste. Oamenii de aici sunt normali cu ei insisi, dar par anormali pentru mine. Daca ar fi sa compar fanii de aici cu cei de acasa, as zice ca toleranta, eleganta conversationala (de tip: e loc sub soare pentru toti!) e atributul major al britanicilor. Nici nu-i de mirare. In plus nu ma asteptam ca punctualitatea, considerata o calitate a poporului german, sa fie aici la mare pret. RO-fanii sunt mult mai agresivi si cred ca incearca sa compenseze astfel tot felul de frustrari: iubiri, cariera… A propos, nu am vazut nici o femeie frumoasa. Horia sustine ca a vazut o tanti - Paigan Stone - care ar fi bine dotata… Eu nu am vazut-o. In rest multe ladies foarte urate… Ma rog, treaba lor… Dar poate nu ar trebui sa se imbrace atat de lalai, cenusiu, cu sandale in picoarele goale, cu fuste largi, pantaloni cu funduri mari… Un pic de stil? Probabil ca nu e necesar…. Nu se poarta! Off, si atatea plete albe, barbi si ciocuri plus haine de piele… Credeam ca nu se mai poarta hainele de piele? O fi un atribut al SFului. Gaiman avea o geaca de piele, la fel Stross (sub care un tricou negru cu muschi!) si Ryman. Mieville in topul elegantei: pantofi si pantaloni negri, camasa alba sau neagra de matase…

Asta-i…pe curand

categorie /tag: Sefisme, nimicuri, diverse | (2) comentarii

Ma intreb de ce le place unora sa comenteze pe bloguri? Sa-si vada numele? Sa-si exhibe tot felul de frustrari? Mai ales sub protectia anonimatului… Sa vorbeasca? Sa se afle in treaba?…

Foarte putine comentarii sunt la obiect si mai ales incarcate de informatii - argumente logice si obiective, verificabile, expozeuri coerente etc… Am senzatia ca lumea mai curand sare la beregata si injura sau in alt registru - tu incerci sa explici, cu argumente si el zice: Da, dar… si o ia de la inceput cu aceleasi pareri/afirmatii… si dialogul devine inutil…

Aaaa, mai e ceva, emiterea de afirmatii cu caracter de sentinta definitiva! Uite asa, ca zic eu! Detinator al adevarului universal.

Cred ca ar trebui:

1. sa ne indoim mai mult de judecata proprie

2. sa dam mai mult credit celuilalt

3. sa fim mai toleranti

4. sa ne enervam mai putin / mai greu

Or mai fi si altele… Pa!

categorie /tag: diverse | (4) comentarii

Incerc sa scriu mai mult pe acest blog… Si nu reusesc.

Asta pentru ca m-am inhamat la mai multe carute. (Ufff, cineva ar zice ca ma plang tot timpul!? Asa e…)

Una se numeste BLESTEMUL MANUSCRISULUI (vedeti pagina) si coautorul meu, Razvan scrie intr-un rist ametitor… Mai ales ca el are de parcurs vreo… 800 de ani?! Eu (partea mea) nu am decat o amarata de ancheta politista pe vreo doua luni si tot nu reusesc sa tin pasul… Asa ca am inceput sa fug de la serviciu…

A doua este un proiect mai vechi, acum reloaded! E vorba de SALAD BAR, o culegere subiectiva, aleatorie si foarte nereprezentativa  de retete de salate… Si trebuie sa o termin prin martie… Veti gasi acolo o multime de retete simpatice, deja mancate de mine, precum si retete ale unor prieteni din tara sau de peste mari si tari (din Mexic, de exemplu…) Voi reveni… cu Ensaladas de Los Arroyos…

Ma scuzati, fug la munca!

categorie /tag: nimicuri, proza | (0) comentarii