Interviu-Renata Donica

Înainte de a începe, câteva cuvinte despre această tânără autoare, care la nici 19 ani, a reuşit să ne surprindă în mod placut, cu minunatul şi captivantul său roman, Curcubeu.

Renata Donica, originară din Republica Moldova, prezent stabilită în Baia Mare, Maramureş, este elevă în clasa a XIIa, la Colegiul Naţional “Vasile Lucaciu”. Aceasta ne mărturiseşte în prefaţa romanului său, că s-a apucat de scris de la o vârstă fragedă, de prin clasa a aVIa, când îşi descoperă talentul de a scrie, punându-şi imaginaţia pe hârtie, nu numai având-o.

Curcubeu este o capodoperă care se adresează în principal tinerilor şi înfățișează un grup de prieteni, care trec printr-o serie de întamplări, care te ţin cu sufletul la gură până la final. Dar nu numai tinerii sunt invitaţi să ia parte la aventură, ci şi adulţii care doresc să-şi amintească de vremurile copilăriei.

 Renata Donica (1)

Bună, Renata! Mulţumesc că ai acceptat acest interviu. Ţi-ar plăcea să ne spui câte ceva despre tine? Ţi-ai dorit dintotdeauna să scrii romane?

Ador să răspund la ȋntrebări, așa ne autodescoperim și evoluăm.  Da, dintotdeauna am vrut să scriu romane și nu numai. Adică, ma rog, relativ: de cȃnd mă știu inventez povești, dar mi-am dat seama că le pot transforma ȋn romane abia prin clasele primare.

Cum se împacă ultimul an de liceu cu cariera ta de scriitoare?

Nu prea promițător, pentru nici una dintre ele! Sunt leneșă și neorganizată, dar cumva m-am descurcat decent, și cu școala și cu cărțile. Sper să am timp de ele și la facultate; pȃnă la urmă, notele contează prea puțin.

“Curcubeu” este o carte excepţională din foarte multe puncte de vedere. Ce-ar trebui să ştie cititorii desprea această carte? Mai exact, care este mesajul romanului “Curcubeu”?

Ȋn primul rȃnd, cititorii ar trebui să știe că este primul meu roman publicat, un experiment artistic ȋncepător! Să se aștepte la mult dialog, multe glume, situații parodifiate și pățănii ȋntortocheate. Mesajul este unul simplu, camuflat ȋn aventurile personajelor: să te bucuri de copilărie atȃt cȃt ai tu chef, dar să dai dovadă și de maturitate ocazional.

Pe de-o parte, în personajele cărţii am descoperit nişte tipologii. Pe de altă parte, mă simţeam de parcă eram în roman şi călătoream împreună cu personajele. Cum le-ai creat? Altfel spus, cum s-a născut ideea acestor personaje?

Nu aș putea să spun cum anume le-am creat. Personajele au apărut pur și simplu ȋn mintea mea, pe cȃnd mă jucam că eu ȋnsămi sunt Olivia și restul prietenii mei imaginari (am avut veri plictisiotare la bunici – eram un copil ciudat). În orice caz, pe parcurs ce scriam, caracterele lor s-au evidențiat din ce ȋn ce mai tare. Și ca un apropo, numele lor nu au fost alese ca să formeze ȋmpreună R.O.G.V.A.I.V., este doar o coincidență, care m-a șocat și pe mine, cȃnd am descoperit-o…

Ce trebuie să conţină o carte pentru a rămâne în memoria publicului?

Depinde de memoria cărui public vorbim. Dar presupun că orice carte trebuie să aibă cel puțin un personaj simpatic cititorului, cu care să se identifice. Stilul autorului este și el de-o importanță crucială; povestea este doar un fapt rigid de una singură, povestitorul o modelează ȋnspre ceea ce dorește ca ea să reprezinte, dȃndu-i esență. De asemenea, mie una ȋmi plac detaliile intelectuale/filosofice din cărți, aspectele care te fac să lași lectura pentru cȃteva secunde și să te gȃndești.

Ce proiecte ai în momentul de faţă?

Ohoho! Eu mereu am rușinos de multe proiecte! Pentru viitorul apropiat plănuiesc publicarea unui nou roman, scris ȋn colaborare cu cineva, de data aceasta unul care abordează teme mai mature. De asemenea, ȋncep să ȋmi strȃng poezii, povești și nuvele și sper că o să pot să fac și cu ele ceva. Pe un plan mai larg, deocamdată mai am idei pentru ȋncă două romane și poate o saga fantastică. Dar aștept să ma perfecționez și să am timp suficient pentru ele; știu că acum nu am capacitatea de a crea ceea ce m-ar satisface.

Ce sfat ai da tinerilor care îşi doresc să debuteze în lumea scriitoricească?

Să fie atenți la orele de gramatică; nimic nu e mai deranjat decȃt capodopere ca și „nu ști nimic”! Și, bineȋnțeles, să nu renunțe doar pentru că viitorul de „scriitor” nu este unul „profitabil”. Să inventeze, să scrie, să citească, să rescrie, să se enerveze și apoi să împuște un Nobel! Mult succes tuturor!

Mulţumesc, Renata! Mi-a făcut plăcere. Mult succes în continuare şi hai cu 10-le ăla la Bac!

Cătălina Berbecaru

, , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Please support the site
By clicking any of these buttons you help our site to get better