Interviu-Dănuț Ungureanu

danut-ungureanu1Dănuţ Ungureanu este scriitor şi jurnalist. De-a lungul timpului a abordat o paletă largă de genuri, de la science fiction până la publicistică.

Pasionat de literatura Science Fiction şi fantasy, anul acesta a ales să reediteze volumul de miniaturi „Români deja deștepți”.

Ediţia a-II-a a volumului de miniaturi ”Români deja deştepţi” a apărut de curând la Editura Tritonic după 6 ani. De ce ați ales să reeditați acest volum?

Textele nu s-au născut în 2007, anul primei publicări, sunt ceva mai… vârstnice, din perioada 2000 – 2002. Cu toate astea, atât la prima ediţie, cât şi în zilele noastre, constat cu o încântare poate lipsită de modestie că sunt la fel de proaspete şi de actuale. E unul din motivele pentru care-mi sunt foarte aproape de inimă şi sper să fie citite cu aceeaşi plăcere cu care le-am scris. Pe de altă parte, ele exprimă suficient de dataliat şi de sincer felul meu de-a fi, de-a privi lumea în care trăim, oamenii. Iată de ce am considerat, nemaivorbind de ataşamentul firesc al scriitorului faţă de „progeniturile” sale, că acest volum merită o împrospătare a relaţiei sale cu cititorii, o popularitate mai mare. Şi-apoi, cui îi strică un prilej de-a zâmbi? Eu vă propun o sută şi ceva, cu „Români deja deştepţi”.

Cu ce este diferit acest nou volum față de prima ediție?

Trebuie să menţionez, în primul rând, că am avut şansa de-a adăuga miniaturilor o serie de desene ale poetului şi caricaturistului de excepţie care a fost Traian Furnea, prematur plecat dintre noi, în plină efervescenţă artistică. Ele „rimează” de minune cu spiritul textelor mele şi cred că se potenţează cumva unele pe celelalte.

În al doilea rând, această ediţie este, cum se spune, revăzută şi adăugită. Am muncit serios la pregătirea ei, o jumătate de an, am limpezit unele idei, am adus la zi detalii, am adăugat text acolo unde a fost nevoie. Sunt foarte mulţumit de ce a ieşit, dar proba cea mai elocventă o vor constitui reacţiile cititorilor. Cred că Editura Tritonic, căreia îi mulţumesc şi pe această cale pentru interesul manifestat, oferă publicului o carte reuşită, chiar frumoasă, care nu va ajunge prea curând prin anticariate, căci oamenii o vor păstra cu drag.

Acest nou volum este format dintr-o suită de miniaturi. De ce ați ales acestă tehnică? Este mai ușor de înțeles pentru cititor sau de scris pentru autor?

Sunt de părere că o idee, un gând, o senzaţie, o amintire, au nevoie de un număr optim de cuvinte pentru a fi redate cât mai aproape de starea lor reală. Nici mai multe nici mai puţine. Nu sunt adeptul unor lungimi sau al unor… scurtături. Nu cred că pentru cititor ceva este mai uşor de citit, ori de înţeles dacă este exprimat „în vorbe puţine şi simple”. O astfel de presupunere îmi pare un mic afront la adresa publicului. Cititorul înţelege ce este cu adevărat demn de înţeles, restul e problema autorului. După cum tot treaba autorului este să găsească forma optimă a ceea ce vrea să transmită. Dar toate textele din acest volum sunt rezultatul unor observaţii rapide, stradale, cum spuneam senzaţii, mici întâmplări amuzante, evidenţe. Doar nu era să-i dedic fiecăreia în parte un tratat. Sper însă ca oamenii să găsească şi profunzime în aceste miniaturi.

Într-o lume digitalizată, oamenii au tendința de a aprecia poveștile scurte. Este această tehnică viitorul literaturii?

Nu sunt în măsură să prognozez viitorul literaturii. De asemenea, nu cred că oamenii au tendinţa de a aprecia, din pricina ritmului tot mai accelerat al epocii, textele scurte sau – Doamne fereşte, din ce în ce mai scurte. Dimpotrivă, vorbind de viteza ameţitoare în care se petrec toate lucrurile cu noi, literatura trebuie să fie o oază, un popas, un loc al regăsirii sinelui. Foarte mulţi cititori preferă romanul, textele de largă respiraţie.

Freelancing-ul este o alegere pentru dumneavostră de aproape 10 ani. Este freelancing-ul o sursă  de creativitate? Oferă mai multă libertate în actul creației?

În august se fac, într-adevăr, zece ani de când sunt free-lancer. Nu ştiu alţii cum sunt,  dar bănuiesc că lucrurile se petrec la fel peste tot: în această perioadă, scrisul meu s-a împărţit în două. Am scris pentru bani – texte de presă, texte publicitare, proiecte cu finanţări europene ş.a.m.d  şi am scris pentru mine povestiri, schiţe, un roman, am colaborat la scenarii de lung metraj ori piese de teatru, am început alte două sau trei romane, am publicat volume. La graniţa dintre aceste două abordări, am scris numeroase scenarii de televiziune, cu foarte mare plăcere, pentru care am şi fost plătit decent. Nu cred că freelancing-ul este în sine o sursă de creativitate. Dar pentru mine este un exerciţiu continuu şi o serie preţioasă de ocazii de a mă perfecţiona. Întrebaţi pe oricine care se ocupă cu scrisul ce păţeşte când îşi întrerupe activitatea mai multă vreme.

Ce faceți când nu scrieți?

O repet mereu, ceea ce scriu pentru mine nu-mi va aduce nici avere nici glorie. Îmi provoacă însă o mare plăcere coagularea unei lumi imaginare, a cărei evoluţie stă în puterea mea, viaţa personajelor, care de la un moment dat încep să se ocupe singure de ele însele, pasajele de suspans, o descriere reuşită, finalurile. Sunt încântat când termin un text şi-l văd rotund, pe picioarele lui, capabil să transmită ceva, altcuiva decât mie. De aceea, pentru mine, scrisul (nu pentru a mă întreţine, ci fiindcă am avut o idee), e pe acelaşi palier  cu alte plăceri pe care mi le ofer în viaţă: călătoriile, reuniunile cu prietenii, muzica, grădinăritul, filmul (o, da, filmul!). Aşadar, când nu scriu (dar cel mai adesea simultan cu scrisul) călătoresc, mă revăd cu prietenii, ascult muzică, văd filme, grădinăresc. Mai nou, m-a apucat boala bicicletei.

 

 Bianca Dăniţă

, , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Please support the site
By clicking any of these buttons you help our site to get better