Interviu Monica Ramirez

259800_2165916508785_5126399_n

C: Cine este Monica Ramirez, pentru cititorii care încă nu te cunosc? Cine este omul din spatele romanelor?

M: În primul rând, sunt mamă a patru copii și soție. Pe lângă asta, încerc să jonglez cu o carieră de scriitor, editor, traducător și, mai nou, jurnalist. Câteodată mai încurc ițele și nu e tocmai ușor, dar fac totul din pasiune și până la urmă le descurc. Inițial, am publicat în America sub numele Monica Danețiu-Pană, o combinație între numele meu de fată și cel al mamei mele, deoarece editorului meu i s-a părut că pentru americani, ar suna mai exotic. Paradoxal, Bogdan Hrib, editorul meu din România a fost de părere că numele meu legal, Monica Ramirez, ar suna mai exotic pentru români, așa ca am revenit la… legalitate. În America am publicat seria Alina Marinescu, care include: The Unwilling Assassin, publicat în România sub numele Asasin la FemininWhispered Identities, respectiv Identități Secrete, Balance of Power, respectiv Balanța Puterii, Hidden Rules, care va apărea în curând și la noi, așadar încă i se coace titlul în limba română și Love Thieves. Au urmat două romane de dragoste istorice, Intimate Stragers Affair, apărut în România sub numele Seducția Apei și Kit Black, apărut la noi sub acelaşi nume, precum și thriller-ul Blackout, respectiv Traficantul de Umbre. De curând am pășit și în zona fantasy, cu thriller-ul Viață dublă la Veneția, apărut în luna martie a acestui an la editura Tritonic, urmând să fac și al doilea pas cu Fantoma de pe lac, ce va apărea în luna iunie tot la Tritonic.

 C: Cum a fost debutul în lumea cărţilor? Mai exact, ce te-a determinat să te apuci de scris?

M: Am visat și am știut dintotdeauna că voi scrie la un moment dat în viața mea. Jumătate din viață am fost balerină, acrobată și în general am făcut cam tot ce se putea face mai riscant, apoi m-am cumințit și m-am apucat de scris. Dansul a fost viața mea. Când am rămas însărcinată cu primul copil, mi-am dat seama că a sosit timpul să mă îndrept către altceva. Toată pasiunea aceea trebuia reinvestită, altfel probabil aș fi luat-o razna. Scrisul mi s-a părut cea mai normală și naturală alegere. M-a completat perfect, dând un sens experienței de viață pe care o acumulasem până în acel moment. Am avut parte de o viață destul de plină și de bune și de rele. Fiecare în parte m-a schimbat într-un fel sau altul, iar asta m-a inspirat și continuă să mă inspire. Dar am cochetat cu scrisul încă din timpul școlii, mai ales datorită profesorului de limba română. Omul era pasionat de scris, așa că ne dădea un subiect, care nu neapărat dintr-o carte și ne invita să ne lăsăm imaginația să zboare. A mea zbura foarte departe… cam cu 10 pagini mai departe decât ar fi trebuit, dar el nu se supăra niciodată pe mine. Domnul Dună a fost primul care m-a încurajat ca la un moment dat în viață, să mă apuc de scris la modul cel mai serios. Normal că mi-a intrat în cap. Dar au trecut aproape 20 de ani până l-am ascultat.

C:  Prin ce crezi că te individualizezi între scriitorii care fac literatură de acest gen?

M: De fapt, nu am un gen anume în care scriu, cu toate că prefer genul mystery & thriller. Am scris cam de toate, dar întotdeauna am introdus o poveste de dragoste în romanele mele, fie că se încadrează în genul thriller, crime scene sau de spionaj. Elementul romance mă reprezintă probabil în totalitate ca scriitor.

C: Ce consideri că este esenţial ca să devii un scriitor/o scriitoare bun/ă?

M: În primul rând, un scriitor trebuie să fie în acelați timp și un mare cititor. Acestea fiind spuse, fiica mea cea mare m-a întrebat odată: Mami, ce înseamnă să fii scriitor? Și i-am răspuns: Un scriitor scrie. Mereu. Cred că nevoia aceasta a scrisului, care ne arde pe dinăuntru, ne definește și ca indivizi și ca scriitori. Pe de altă parte, scrisul îți vine din interior, dar, la fel ca în toate celelalte forme de artă, fie că este vorba despre dans, muzică, sculptură, ori pictură, ai nevoie de o bază, de o anumită tehnică. Am constatat cu stupoare că în România există o percepție extrem de greșită în legătură cu acest lucru, afirmându-se că tehnica ți-ar putea îngrădi creativitatea. Nicăieri în lume, nimeni nu se mai îndoiește de faptul că fără o bază, o tehnică a scrisului, nu ajungi nicăieri. Sigur că este nevoie de talent, dar nu este suficient doar talentul. Dacă nu stăpânești foarte bine tehnica de a construi o carte, de a mânui abil firul acțiunii, de a construi un personaj care să devină real în mintea cititorului, atunci chiar și cea mai bună poveste poate da greș. În definitiv, o carte bună se bazează pe o poveste bună, dar ai nevoie de câteva reguli simple cu care poți construi cu ajutorul imaginației. Cititorul nu știe cum se scrie un roman, dar știe imediat dacă romanul pe care-l citește este unul de calitate sau nu.

C: Care este ultima carte citită care ţi-a plăcut?

M: Fallen Angel, de Daniel Silva.

C:  Ce scriitori, români sau străini, te-au influenţat?

M: Ca autori români, probabil Radu Tudoran și Mircea Eliade. Dintre autorii străini, i-aș menționa pe Carol Goodman, Alice Hoffman, Daniel Silva și Barry Eisler.

 C: Cum s-a produs scânteia ce a dus la conturarea personajului Alina Marinescu? 

M: Seria Alina Marinescu transportă cititorul într-o lume fantomatică, unde oamenii sunt recrutați împotriva voinței lor, pentru a deveni agenți operativi. Alina are neșansa să devină unul dintre ei, recrutată și antrenată chiar de către bărbatul pe care-l iubește, Alex Therein, la rândul lui recrutat împotriva voinței sale. De aici pornește întreaga dramă a iubirii lor interzise, conflictul psihologic copleșindu-i pe amândoi. Este un roman de acțiune, dar și de dragoste, care, din câte am înțeles de la cititori, îți rămâne în minte și în suflet mult timp după ce l-ai terminat de citit. Prin ceea ce simt unul pentru altul, Alina și Alex rămân complicați și tridimensionali într-o lume limitată emoțional, unidimensională, de unde și complexitatea poveștii lor de dragoste. Alina este un personaj real – de fapt, toată seria se bazează pe fapte reale – și foarte drag mie, poate cel mai drag dintre toate personajele pe care le-am creat până acum. Povestea ei este dramatică și incitantă, duce o viață pe muchie de cuțit, iubirea interzisă și imposibilă pe care o împărtășește cu Alex părând a fi din altă lume. Alina a luat ființă și a trăit în mintea mea cu mult înainte de a mă apuca să scriu romanul, m-a însoțit din umbră ani buni.

C: În opinia ta, care este punctul de intersecție între Monica Ramirez și Alina Marinescu? Cum ți se pare identificarea făcută de cititori, prin care tu ești Alina Marinescu, ori Alina Marinescu e de fapt o proiecție literară a ta?

M: Ca scriitor, este imposibil să nu te identifici la un anumit nivel, cu personajul pe care l-ai creat. Alina este parte integrantă din mine, la fel cum este și Alex. Scriitorul se dedublează atunci când își conturează personajele, presărând în fiecare dintre ele câte o bucățică din sine. La fel cum face un actor care interpretează un rol. Punctul de intersecție dintre Monica Ramirez și Alina Marinescu nu există… la un anumit nivel, suntem una, un întreg. Foarte multă lume suspectează că eu aș fi adevărata Alina Marinescu și că evenimentele descrise în carte au făcut parte din viața mea la un moment dat. Chiar Bogdan Hrib mă tachinează deseori în sensul acesta. Tot ce pot spune este că probabil acest mister nu va fi dezlegat niciodată. V-am intrigat? Alina și Alex sunt personaje modelate după oameni reali, povestea lor dramatică e reală. Din păcate, nu le pot dezvălui adevăratele identități și n-am să dezleg acest mister. Nu voi spune decât că dacă Monica Ramirez e cu adevărat Alina Marinescu și invers, aceasta s-a întâmplat într-o altă viață.

Cătălina Berbecaru

 

 

,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Please support the site
By clicking any of these buttons you help our site to get better