Un volum despre sfera publică şi democratizarea mass-media în România, în limba franceză

Articol postat de Simona Chitan

Profesorul Luminiţa Roşca, de la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea din Bucureşti, a publicat în limba franceză volumul „La  sphѐre publique, la democratisation de la vie sociale et politique et les medias en Roumanie”, la Editura Tritonic.

Autoarea Luminiţa Roşca delimitează, în volumul „La  sphѐre publique, la democratisation de la vie sociale et politique et les médias en Roumanie”, editat de Tritonic, noţiunile de comunicare, de comunicare publică şi de spaţiu public.
Volumul, apărut în colecţia Comunicare Media, contine analize solide ale conceptului de sferă publică , cu trimiteri la media europene, la media în societatea românească postcomunistă şi la procesul de consolidare democratică între 2000 şi 2010 în sistemul mediatic românesc. 

Reperele spaţiului public

Capitolele din „La  sphѐre publique, la democratisation de la vie sociale et politique et les médias en Roumanie” evidenţiază repere esenţiale ale configurării noţiunii de spaţiu public: comunicarea publică şi comunicarea de masă, autoritatea publică şi exerciţiul public al raţiunii. Ipoteza de la care a pornit autoarea este că absenţa spaţiului public ca loc şi mod al dezbaterii şi a circulaţiei libere a ideilor a influenţat anomia socială din România, determinând pervertirea  valorilor.

Teoriile dezvoltate fac referinţă la configurarea politică şi ideologică a totalitarismului (Raymond Aron), a psihologiei maselor , a relaţiei simbiotice dintre evoluţiile istorice ale media si cele ale sferei publice. .Autoarea construieste de asemenea o necesară sinteză teoretică privind spaţiul public (Hanna Arendt, Jurgen Habermas, Patrick Charaudeau, Bernard Miège, Peter Dahlgren, Peter Schlessinger, Manuel Castells).

De asemenea, în anexele volumului se regăsesc, alături de referinţele unei bogate bibliografii,  Rezoluţia Parlamentului European din 7 septembrie 2010, lista documentelor programatice a Consiliului Europei, privind libertatea de expresie şi libertatea mass-media, alături de lista documentelor programatice ale Consiliului Europei privind media serviciului public.

Luminiţa Roşca subliniază: „Teoriile privind spaţiul public evidenţiază ambiguităţile referenţiale ale conceptului. Pe de o parte, acesta trimite la spaţiile fizice (Parlamentul, piaţa publică, cafeneaua), locurile (civice, religioase, economice, comerciale, artistice) care determină acţiunile de deliberare, de comunicare ale cetăţenilor cu scopul socializării, acţiunii politice, schimbării sociale, divertismentului. Acestea pot fi şi locurile de trecere sau de adunare ale unei aşezări urbane sau rurale care se află la îndemână tuturor şi nu aparţin nimănui în mod special şi care se află în patrimoniul domeniului public.

Pe de altă parte, spaţiul public desemnează ansamblul proceselor de comunicare şi de socializare care instituie practici sociale şi politice deschise, transparente, democratice”.

Eliminarea sacrului din spaţiul public

Noţiunea de spaţiu public a reprezentat, potrivit profesorului Luminiţa Roşca, „şi obiectul cercetărilor sociologice, filozofice pecum şi a celor din sfera ştiinţelor comunicării, în special în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Părinţii fondatori ai cercetărilor privind spaţiul public sunt Jurgen Habermas, în sfera sociologiei şi Hanna Arendt în cea a filosofiei.

Spaţiul public se constituie în garantul dezvoltării libertăţilor şi, implicit, al libertăţii de expresie. Acestea nu pot exista în afara unui spaţiu public organizat, care să le permită evoluţia şi decupajul public.  
Acţiunea politică şi comunicarea în spaţiul public sunt legitime în prezenţa adevărului şi a autorităţii publice, care nu devine operaţională şi « sănătoasă » decât atunci cand este legitimată prin  raţiune sau prin recursul la istorie”.
Asemenea H. Arendt, autoarea Luminiţa Roşca plasează „criza fundamentală a modernităţii în pierderea domeniului public şi în confuzia existentă între public şi privat, ceea ce duce la conformism, elimină posibilitatea iniţiativelor personale şi duce la «dispariţia unei autentice preocupări pentru nemurire»”

Cu alte cuvinte criza omului modern ţine şi de eliminarea sacrului din spaţiul public.

Democratizarea societăţii

Potrivit profesorului Luminiţa Roşca, „sfera publică face parte din procesul de democratizare a societăţii, în termeni de potenţial raţional al oamenilor pentru dezvoltarea capacităţilor comunicaţionale. Spaţiul public devine, în aceste condiţii, o sursă de emancipare socială, atunci când interesul public rezultă dintr-un consens raţional, bazat pe discuţii practice între actorii sociali. Aşadar, sfera publică constituie acea parte a vieţii sociale în care cetăţenii pot face schimb de opinii pe probleme importante pentru binele tuturor, astfel încât se creează bazele formării opiniei publice”.

 Noţiunea de spaţiu public a fost analizată şi prin raportare la problematica limbajului (Patrick Charaudeau), în măsura în care aceasta explică natura informaţiei în mass-media.

„Pentru a exista şi pentru a supravieţui, o comunitate umană are nevoie să acţioneze şi să vorbească despre acţiunile sale, deci comunicarea prin limbaj este fundamentală pentru evoluţia unui grup socio-uman. (….) În realitate, mass-media participă la constituirea, deconstituirea şi transformarea spaţiului public, ca una din formele de publicizare a evenimentelor, informaţiilor diverse, discursurilor”, subliniază autoarea.

„În sistemele politice centralizate, sfera publică constituie doar apanajul puterii politice, care controlează şi regizează confruntarea de idei, iar aceasta a exploatat în favoarea sa tehnicile publicizării dezbaterii de idei, prin intermediul presei. Fenomenul se înscrie în procesul de simulare a tehnicilor şi procedurilor de informare, pe care l-a promovat presa comunistă”, afirmă  profesorul Luminiţa Roşca.

Pionierat în învăţământul jurnalistic

Luminiţa Roşca este conferenţiar universitar la Facultatea de Jurnalism şi Stiintele Comunicarii a Universităţii Bucureşti, doctor al Facultăţii de Litere a aceleiaşi universităţi. Având ca arii de competenţă discursul jurnalistic şi managementul informaţiei, este autoare a numeroase studii, articole si carti, rezultat al unor cercetări ample, unele de pionierat în domeniile amintite. A urmat stagii de formare la École de Journalisme (Lille, Franta) şi la Department of Journalism and Mass Communication (University of South Carolina, SUA).
A fost membru in consiliul de administraţie al reţelei şcolilor francofone de jurnalism „Réseau Théophraste” (2003-2007). Cu o bogată experienţă academică, are contributii notabile în structurarea parcursului de formare în jurnalism şi în ştiintele comunicării. La Editura Polirom a publicat: „Formarea identităţii profesionale a jurnaliştilor” (2000), „Producţia textului jurnalistic” (2004) şi „Mecanisme ale propagandei în discursul de informare. Presa românească în perioada 1985-1995 (2006)”.

,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Please support the site
By clicking any of these buttons you help our site to get better