Tony Mott vorbeşte despre „Amurg la Marea Neagră”

Amurg la Marea Neagră
autor Domnica Rădulescu

Apariţie: iunie 2012
Nr. pagini: 256
Preţ întreg: 32.00 lei 

Află preţul redus
Comandă cartea

Text de Tony Mott, autoarea romanuluiDoi

Am făcut mai mult decât să citesc romanul, l-am văzut secvenţă cu secvenţă pentru că Domnica are capacitatea în scrierea ei de a ne aduce în faţa ochilor imagini foarte puternice. Nora, personajul principal, este pictoriţă, dar dincolo de descrierea lucrărilor ei, toată acţiunea este de o picturalitate extremă. Dacă tablourile Norei sunt mai degrabă expresioniste şi transmit emoţii în imagini   violente, Domnica – de data aceasta pictor cu ajutorul condeiului – ilustrează acţiunea şi realitatea în imagini care pe mine m-au dus cu gândul la Marc Chagall şi a sa colecţie de litografii despre circ. Poate şi pentru că unul din simbolurile importante în cadrul romanului este circul. Marc Chagall spunea: „ pentru mine, circul este cel mai tragic dintre toate spectacolele dramatice”.  Ne confruntăm în Amurg la Marea Neagră cu anii în care drama făcea parte din realitatea cotidiană. Dar viaţa nu este numai tragedie, nici măcar atunci nu a fost, astfel încât paleta pe care o foloseşte Domnica are culori puternice, vii, care nu se desprind uşor de pe retină. Marea Neagră, personaj important,  este surprinsă într-o multitudine de dispoziţii şi de culori,  pe care, chiar dacă le-am observat, nu le-am descoperit, cu adevărat, frumuseţea decât atunci când am citit acest roman.

Tony Mott - autoarea romanului "Doi"

Simbolistica este puternică, iar îmbinarea între fapte, descrieri, acţiuni şi imagini este opera unui maestru. Domnica pictează cu cuvinte stări şi emoţii. România anilor acelora este un spectacol de circ: mascaradă, strigăte, aplauze. Încă din vremea romanilor, poporul se domoleşte şi i se distrage atenţia cu pâine şi circ. Românilor le-a fost foame şi nu au avut parte de distracţie. Dar întreaga lor viaţă a fost un circ. Comunismul este înfierat fără cruţare, de asemenea şi atitudinea pasivă a celor mai mulţi dintre aceia care i-au supravieţuit. Este perfect surprinsă moralitatea îndoielnică a individului de rând care încearcă să se descurce, care consideră că trebuie să fii abil, să te prefaci, care devine membru al Partidului Comunist pentru o funcţie mai bună, pentru protecţie sau pentru o locuinţă mai confortabilă. Sistemul presează şi anihilează voinţa.  Este descrisă minciuna de zi cu zi, veşnica preocupare şi grijă de a găsi ceva de mâncare, abilitatea de a face rost. În România acelor ani, puţine lucruri se cumpărau pur şi simplu, ele se făceau rost. Fratele meu ajuns în Danemarca în 1988, iar familia lui l-a urmat la începutul anului 1990. Nepotul meu, pe atunci având 10 ani, chiar  când a ajuns,  a văzut pentru prima dată un ananas altfel decât rondele într-o cutie de aluminiu, şi l-a întrebat pe tatăl lui de unde a putut face rost de aşa ceva. Normalitatea căpăta altă dimensiune. România este o ţară din care oamenii îşi doresc să plece. Nora spune: „fuga de ciuma ţării tale”.  Puţini au reuşit să plece înainte de 1989 şi ne sunt cunoscute tuturor motivele. Riscau mult cei care fugeau. Atât ei, dar şi familiile lor, rămase acasă. Ştiam că le va fi greu celor plecaţi, dar speram că le este mai bine decât nouă, celor rămaşi.  Aveam 14 ani când am ştiut că vreau, mai mult decât orice, să plec din ţară. Mă simţeam prizonieră. Domnica descrie captivitatea noastră a tuturor: peşti albaştri şi roşii, de mare, născuţi liberi, dar constrânşi să trăiască într-un acvariu. Descrie degradarea. Când a plecat fratele meu ne-am luat rămas bun şi i-am urat noroc, deşi ştiam că îl aşteaptă greul şi bănuiam că nici nouă nu ne va fi foarte uşor.  Dar se îndrepta spre libertate. Aşa şi eroii romanului. Poate că erau prea tineri pentru a capitula, indiferent de gravitatea măsurilor de eliminare cu care au fost confruntaţi.

Romanul nu este o litanie de aducere aminte a acelor ani, este doar descrierea plastică, totalmente corectă a unei epoci. Atât noi, cei care am trăit în ea suntem datori să ne-o amintim, pentru a nu uita niciodată, dar este şi de datoria generațiilor următoare să ştie, pentru a-şi asigura viitorul.

Povestea de dragoste dintre Nora şi Gigi umanizează istoria.  Sunt captivi într-un mediu ostil care încearcă să le anihileze individualitatea, transformându-i în ceva ce aduce cu o marionetă sau un animal de paradă, şi numai dragostea este elementul care le dă certitudinea vieţii. Nora vorbeşte de elementele esenţiale: dragoste, familie, apă şi pământ,  care se traduc prin: eternitate, siguranţă, transformare şi stabilitate. Dragostea este cea care le asigură supremaţia în faţa sorţii, indiferent de loviturile ei. Marele Dresor nu reuşeşte să controleze viaţa lor. Poate doar să lase să se pogoare întunericul, dar numai pentru o perioadă.

Dacă Nora spune la un moment dat: „pictura este o muzică tăcută, pe care o poţi auzi doar cu inima”, eu aş spune că „Amurg la Marea Neagră” este un roman în imagini viu colorate pe care îl simţi cu sufletul. Este o emoţie. 

Tony Mott
19 iulie 2012

,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Please support the site
By clicking any of these buttons you help our site to get better