Interviu Bogdan Ficeac. Partea a III-a

SCENARII, ROMANE POLITISTE SI ALTE POVESTI… 

1. Ai o impresionanta activitate in cinematografie. N-as vrea sa povestesc eu, dar am aflat ca de curand a avut loc premiera unui film al carui scenariu il semnezi. O comedie romaneasca, gen care cam lipseste pe ecranele noastre. Ne poti povesti cum se scrie un scenariu de comedie?

Un scenariu, ca orice carte de fictiune, se scrie dintr-un imbold launtric imposibil de definit. Eu cred ca toate povestile, impreuna cu personajele aferente, exista undeva, poate intr-un univers paralel. Daca reusesti sa patrunzi in acel univers, sa dai peste acele personaje, totul merge de la sine, te conduc ele. Daca nu, oricat te-ai stradui, nu iese nimic. Cum spunea Michelangelo, in orice bloc de marmura exista o statuie, daca reusesti sa o decopertezi din prima, eforturile devin o placere, daca nu, orice efort e zadarnic. Cand scriam nuvele sau romane, de multe ori imi imaginam un anume final, dar pe masura ce scriam si simteam ca intru in atmosfera, ca personajele traiesc, ca au viata lor, personalitatea lor, ajungem inevitabil sa fiu conduse de ele spre finaluri pe care nu le intuisem. Daca as fi insistat sa le conduc spre finalul meu, totul ar fi fost fals. Alteori, pornind de la premise mult mai incitante, nu reuseam sa dau peste poveste si nu iesea nimic… Mama ei de tranzitie?!? este o comedie amara, cu personaje din viata noastra de zi cu zi, cu preocuparile, pasiunile si obsesiile lor. Multe scene si replici sunt inspirate din viata cotidiana, pentru ca, nu-i asa?, viata bate filmul. Sincer sa fiu, dupa ce am scris o luna la scenariu si totul parea in regula, m-am blocat la final. Am stat un week-end intreg sa ma gandesc cum se va sfarsi si n-am imaginat nimic consistent. Totusi intuiam ca personajele traiesc si ca am dat peste o poveste buna. Drept pentru care lunea imediat urmatoare m-am asezat la computer si am scris ce simteam ca ar face fiecare personaj in parte fara sa ma mai gandesc la structura povestii. Pana seara am terminat scenariul; s-a inchis perfect. Personajele au stiut mai bine decit mine ce aveau de facut. Nu mi-am propus din start sa scriu o comedie, dar asa a fost povestea peste care am dat. Poate e o coincidenta cu faptul ca intreaga noastra viata e o comedie absurda… 

2. Impreuna cu acest numar al revistei Flacara, apare la Crime Scene romanul Vremea hienelor, un thriller in buna traditie a autorilor americani. Hai sa spunem povestea primei editii din 1992 si a lui Mister Pratt…

Prin 1992, Lucian Hanu, care imi ingrijise manuscrisul romanului depus la editura Albatros, a venit la mine acasa, mi-a spus ca si-a facut o editura si ca ar vrea sa colaboram. Stia ca scriam scurte povestiri pentru unele reviste politiste ce aparusera dupa revolutie si voia sa-i scriu un roman politist. Am fost incantat si i-am cerut detalii asupra „comenzii”:
– Vrei ca actiunea sa se petreaca in Romania sau in America?
– As prefera in America.
– Vrei cu politisti sau cu detectivi particulari?
– Ar fi interesant cu detectivi particulari.
– Cate pagini?
– Doua sute.
– In cat timp?
– O luna, daca poti.
– In regula. Iti scriu ceva in stilul clasicilor americani, Chandler, Hammett, cu un final exploziv stil Schwarzenegger, actiunea in principal in America, dar si cu o parte intr-un peisaj mai exotic, poate Mexic, mai adaug si o poveste de dragoste romantica, o crima pe la fiecare 40 de pagini si o intorsatura totala de situatie pe la mijlocul cartii. Scriu primele 40 de pagini si iti dau sa citesti cand semnam contractul. Daca iti place, continui, daca nu, o inchid si o fac nuvela; am unde s-o plasez. Ce zici?
– Perfect… Ar mai fi ceva.
– Ce anume?
– Te-ar deranja daca am publica-o sub pseudonim american?
– Nu, de ce sa ma deranjeze?…
– Ce zici de Robert Bratt?
– Suna bine.
– Mai pune si un H de la Haralambie sa nu fie vreun scriitor Robert Bratt prin America si sa avem probleme.
– Atunci Robert H. Bratt sa fie.

N-a fost sa fie chiar asa pentru ca secretara lui a gresit pseudonimul in contract si a scris Pratt in loc de Bratt; ca sa nu mai schimbam contractul, am schimbat numele si asa s-a „nascut” Robert H. Pratt. Cartea a aparut dupa vreo doua luni si s-a vandut in peste 40.000 de exemplare. Erau ceva tiraje la vremea aceea. Am si luat bani frumosi pe ea. Doi ani mai tarziu mi-a mai comandat un volum de Robert H. Pratt, dar nu mai aveam timp sa scriu un roman. Aveam insa cateva nuvele al caror personaj principal era un politist din Los Angeles. Mi-a spus sa extind una dintre ele la dimensiunile unui microroman, ceea ce am si facut timp de vreo cinci zile cat am stat in casa cu o amigdalita nenorocita, am adaugat apoi celelalte nuvele si asa a aparut a doua cartea a lui Robert H. Pratt, Sa fii politist la Los Angeles

3. Jack Moretti mai are vreo sansa sa reapara?

Greu de crezut. Nu mai stiu nimic de el, de 20 de ani. Dar… cine stie? 

4. Ce se afla acum pe masa de lucru? Eseuri, SF, thriller… O carte sau un scenariu?

Dupa doua carti aparute anul trecut, „Romania captiva” si „De ce se ucid oamenii”, dupa doua filme cu premierele in acesta primavara, a fost comedia amara „Mama ei de tranzitie!?!” si urmeaza documentarul de lung metraj „Testamentul rosu”, vreau sa ma ocup mai mult de emisiunea mea de la The Money Channel, „Tehnici de manipulare”. Previzibil titlu, nu? Cat despre proiecte, as prefera sa fie tot un scenariu de film. Dar depinde si de oportunitati, nu doar de dorinta sau de vointa mea… 

5. Dupa un CV impresionant de patru sau cinci pagini, plin de scoli absolvite si locuri de munca, unde se mai afla omul Bogdan Ficeac? Ce isi doreste, care sunt pasiunile ascunse, unde e linistea lui?

Omul Bogdan Ficeac? Cred ca se afla la locul lui. Sunt un om linistit, cu o familie linistita si nu vad ce as putea dori mai mult. Fireste am si nemultumiri, am si satisfactii, dar nu pot sa spun ca ar fi ceva iesit din comun. Pasiuni ascunse nu am. Cand ma pasioneaza ceva, fac, nu ascund. Daca nu pot sa fac, uit. Cat despre dorinte, poate mi-as dori sa calatoresc cat mai mult, sa vad lumea. Pe de alta parte, insa, m-am invatat sa doresc cat mai putin. Majoritatea dorintelor nu se implinesc, in schimb viata iti ofera surprize si oportunitati la care nici nu te gandesti. Cel mai bine este sa traiesti clipa, sa te bucuri de prezent si sa insamantezi oriunde poti; nu stii cand si de unde vei culege roade surprinzatoare atunci cand te astepti mai putin sau cand iti este mai greu. 

6. Pentru ca in scurt timp urmeaza o noua aniversare a lui Bogdan Ficeac, daca ai trage linie, pana acum ce ar iesi cu plus si ce cu minus?

Minusurile sunt inevitabil legate de intrebari gen „ce-ar fi fost daca…?”. Ce rost ar avea sa ma intorc mereu in trecut si sa ma gandesc ce decizii gresite am luat? Pot sa mai schimb ceva? Nu. Am castigat experienta si intr-o posibila situatie similara poate voi lua decizii mai bune. Sau poate nu. La urma urmei, ce ti-e scris, in frunte ti-e pus. Cu plus cred ca ar iesi ceea ce se vede: familia, cartile, filmele… Iar daca incerci sa nu pui la suflet nemultumirile si rautatile, daca incerci sa gandesti pozitiv, totul iese cu plus. Simplu, nu? Dar ca sa incheiem optimist acest poate prea lung interviu, da, am si dorinte, imi doresc ceea ce iti doresc si tie si tuturor cititorilor: multa sanatate si in special mult noroc (ca sanatosi erau si cei de pe Titanic)….

– sfarsit –

Vremea hienelor
autor Bogdan ficeac

In curand pe www.tritonic.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Please support the site
By clicking any of these buttons you help our site to get better