Interviu Bogdan Ficeac. Partea a II-a

OM DE TELEVIZIUNE SI SCRIITOR 

1. Ai avut si o lunga si complexa colaborare cu aproape toate televiziunile importante din Romania, cum vezi acum aceasta colaborare si mai ales cum privesti canalele de televiziune actuale fata de cele ale anilor 90?

Colaborarea mea cu televiziunile s-a desfasurat pe doua planuri. Unul a fost cel al scenaristului de filme de fictiune („Martorii”) sau documentare („Tehnici de manipulare” – tot la TVR, trei episoade, dintre care doua au fost difuzate fara a fi anuntate in programele TV, iar al treilea nu a fost difuzat niciodata, pe motiv ca erau „interpretabile” in anul electoral 2000), celalalt era, si este, al realizatorului de talk-showuri, de regula politice, sau de invitat la asemenea emisiuni. In primul caz, fireste, mi-as dori sa repet experienta de scenarist, in al doilea caz, nu stiu daca sunt diferente; imi fac emisiunile asa cum cred de cuviinta, fara nici o ingerinta din partea patronatului. Cand sunt invitat, la fel, vorbesc ce cred. N-as putea altfel si nici nu mi s-a cerut vreodata sa spun ceva ce nu cred. Cat priveste prestatia actuala a televiziunilor, mai ales a celor de stiri, simt, fireste, o insatisfactie ca prea multe emisiuni toaca subiecte marginale in loc sa se concentreze pe chestiunile cu adevarat importante. Dar inteleg ca televiziunile sunt tot mai multe, iar publicitatea, mai ales in conditii de criza, e tot mai restransa, asa ca sporirea audientei a devenit obiectivul principal. Poate singurul… 

2. Esti membru fondator al Clubului Roman de Presa. Chiar, ce stii ca mai face acest Club? Dar APTR? Crezi ca aceste asociatii mai reusesc acum sa fie voci importante pentru presa romaneasca?

Despre Clubul Romin de Presa nu stiu prea multe de cind presa a fost privatizata aproape in totalitate, iar Clubul, inevitabil, ii reprezinta in special pe patroni. APTR stiu ca isi continua galele de premiere si sper ca va putea mentine aceeasi stacheta inalta a profesionismului si impartialitatii… 

3. Nu pot sa nu te intreb despre ultimul interviu luat lui Corneliu Coposu in 1995. Iti poti aminti cateva detalii? Cat a durat, pentru cine a fost realizat, ce iti mai amintesti despre patriarhul politicii romanesti?

Respectivul interviu a fost realizat pentru Tele7abc si a durat o ora. L-am sunat pe domnul Coposu, era suferind, dar ma aprecia pentru editorialele mele, desi nu ne intalnisem niciodata; a acceptat sa vina. Am vrut sa-i spun desfasuratorul emisiunii (tuturor invitatilor le comunicam subietele si intrebarile, oricat de incomode ar fi fost, pentru a nu spune in emisiune ca n-au informatiile sau documentele necesare pentru a raspunde), l-am avertizat ca am si intrebari incomode, dar n-a vrut sa le afle. „In emisiune, Bogdane, in emisiune”, imi raspundea invariabil. Pur si simplu nu-l interesau intrebarile, pentru ca nu avea nevoie sa-si pregateasca raspunsurile. Totul era atat de clar, de simplu, in mintea lui, incat nu incapea nici o urma de indoiala sau de ezitare. Corneliu Coposu nu traia pentru el, traia pentru tara si pentru neam. Am fost profund impresionat de seninatatea acestui om care a trecut prin incercari carora nu stiu cati dintre noi le-ar fi rezistat, dar care si-a pastrat verticalitatea. „Romania nu are nevoie de eruditi, are nevoie de caractere”, spunea regele Carol I. Corneliu Coposu a fost un veritabil caracter si un mare om de stat. Poate singurul din acesta perioada postrevolutionara. Cel putin asa consider eu. Am fost placut suprins, cand, cu citeva luni inainte de a pleca dintre noi, la ceremonia in care i s-a acordat Legiunea de Onoare, dupa ce „mostenitorii partidului” s-au inghesuit sa-i fie alaturi pentru poza de grup, el intreba „unde-i Bogdan? Sa vina aici”. Stiam ca ma apreciaza, dar n-am crezut ca ma considera atat de apropiat lui incat prezenta mea sa fie necesara in acea fotografie. M-am dus sa-i fiu alaturi. Fotografia aceea va fi intotdeauna langa inima mea… 

4. Ai o impresionanta carte de vizita ca scriitor. Volumul tau Tehnici de manipulare a avut 6 editii din 1996 pana in 2006. Cum iti explici succesul acestui volum? Suntem manipulati sau noi ii manipulam pe altii?

In anul universitar 1994-1995 am beneficiat de o bursa la universitatea Stanford din California, cofinantata de fundatia Reuters din Londra. Era o bursa neobisnuita pentru mine. Ni s-a spus de la bun inceput ca avem un an la dispozitie intr-una dintre cele mai celebre universitati ale lumii, cu una dintre cele mai mari biblioteci ale lumii, ca sa facem tot ce ne-am fi dorit sa facem, dar n-am avut timp sau posibilitati. Totul fara nici o obligatie, cu exceptia invitatiei de a ne aduna in fiecare miercuri pentru o intalnire cu diverse personalitati, laureati ai premiului Nobel, ai premiului Pulitzer, sau cu invitati propusi de noi (abia mai tarziu am aflat ca era o bursa de tipul anului sabatic, despre care noi, romanii, n-aveam idee). Am crezut ca glumesc si tot in gluma am spus ca mi-am dorit intotdeuna sa invat tenis de camp. Imediat mi-au spus la ce camera se fac inscrierile pentru tenis de camp si m-au intrebat ce altceva doresc. Am optat pentru cursul „Mind control”, tinut de celebrul profesor Philip Zimbardo, curs pe care il ochisem deja in pliantele pe care mi le-au trimis in tara, inainte de plecare. Controlul mintii, suna incitant. Am urmat cursul si am adunat material documentar nu pentru una, ci poate pentru doua sau trei carti. Cand am revenit in tara, m-am dus la Valentin Nicolau, patronul editurii Nemira, si i-am propus doua carti: una despre California si o a doua numita „Tehnici de manipulare”. Cea de-a doua i-a atras imediat atentia, mai ales ca la vremea respectiva nu aparuse nimic despre manipulare in Romania. In dictionarul limbii romane, editie postrevolutionara, manipularea era tot actiunea manipulantului de la tramvai si nimic altceva. Valentin Nicolau m-a intrebat in cat timp pot sa-i dau cartea pe discheta, l-am intrebat cate pagini vrea, mi-a zis ca 200, i-am spus ca intr-o luna. A fost o luna si jumatate si apoi inca o luna pana cand a aparut cartea. Valentin mi-a mai spus ca, in timp ce volumul se afla la tipar, au venit la el niste „oameni de bine”, care i-au sugerat ca nu e momentul sa fie publicata o asemenea carte. Tocmai o astfel de vizita si chiar eventualitatea iscarii unui sandal l-au determinat sa o scoata cat mai repede pe piata. A fost un succes, a devenit apoi o referinta bibliografica pentru numeroase facultati, a deschis calea – si apetitul – pentru nenumarate alte carti despre manipulare. Restul… e istorie. Cat despre manipulare, da, suntem manipulati intr-un fel sau altul in fiecare moment al vietii noastre. Nu ne putem sustrage manipularilor, dar important este sa le putem constientiza pentru a le limita la minimum efectele. Este ceea ce isi propune sa-i invete pe cititori aceasta carte… 

5.In toamna trecuta ai publicat la Tritonic volumul de eseuri, sa-i zicem, cu titlul Romania Captiva. Ei bine, de ce este captiva tara noastra?

Pentru ca in acesti 22 de ani postrevolutionari, in loc sa construim o societate democratica, bazata pe statul de drept si pe economia de piata, am intrat intr-o fundatura a istoriei. In Romania s-a cristalizat si s-a consolidat o veritabila cultura bazata pe frauda, coruptie si impostura, cultura ce se autoreproduce, cu efecte catastrofale asupra calitatii vietii. Doar vastele strucuri ale crimei organizate transpartinice prospera. Este poate cea mai trista carte pe care am scris-o, dar am scris-o din suflet, pentru ca este vorba de tara mea, de tara copilului meu. Am facut o radiografie a perioadei postrevolutionare, a urmarilor regimului comunist, dar si a psihologiei poporului roman; am incheiat cu un capitol de solutii pentru ca sunt satul de lamentari si de certuri sterile. De fapt, nu este neaparat o carte, ci o provocare adresata tuturor celor ce doresc iesirea din aceasta fundatura nenorocita a istoriei. Doar impreuna putem gasi calea, putem gasi solutiile. Sper si imi doresc ca urmatoarea editie sa fie un volum colectiv care sa contureze acele solutii.

Partea a III-a a interviului o puteti citi sambata, 10 martie 2012

Romania captiva
autor Bogdan ficeac

Aparitie: Noiembrie 2011

Nr. pagini: 128

Pret intreg: 20 lei

Cumpara cartea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Close
Please support the site
By clicking any of these buttons you help our site to get better