O calc, la naiba, si ne desprindem de trotuar taman cand Codita apare in goana in mijlocul strazii. Are un pistol in mana, nemernicul, si il indreapta spre masin. Trebuie sa fie tampit sa traga asa, ziua in amiaza mare, in mijlocul Bolognei. Nu e tampit, e de-a dreptul dus cu pluta, pentru ca sloboade o rafala care imi ciuruie luneta. Simt un glont cum imi zgarie varful urechii, cald usturator, inainte sa faca o gaura neagra in parbiz. Otin pe Nikita jos cu mana, calc pe acceleratie cat de tare pot si intorc la prima, ca sa evit alte gloante ale ticalosului aluia ...