„Prin programul initiat de Partidul Comunist dupa preluarea puterii in anul 1948, de formare a unei generatii de tineri scriitori, necontaminati de ideologia burgheza, au fost infiintate o serie de institutii menite sa slujeasca acest deziderat. Formarea omului nou viza deopotriva insul comun si elitele, dar presupunea, in cazul celor din urma, inlocuirea garniturii preluate – tovarasii de drum – cu elemente sigure din punct de vedere ideologic, posesoare ale unui inaintat nivel politic, recrutate din pepinierele si incubatoarele de creatie literara aflate sub controlul partidului. Este rolul acestui studiu monografic sa stearga praful depus si sa readuca in discutie statutul unei institutii culturale, revista Tanarul scriitor parte a unui vast experiment esuat, cel de formare institutionalizata a tinerilor scriitori.”