O certitudine putin linistitoare traverseaza aceasta carte: lumea pe care am mostenit-o nu mai are viitor. Credintele, sentimentele noastre, izvorul insusi al dorintelor noastre sunt atinse de desuetudine. Umanitatea paraseste era civilizatiilor si acest fenomen nu este reversibil. Ganditorul, artistul, omul politic nu sunt decat paznicii mai mult sau mai putin amortiti ai muzeului culturilor. O fatalitate infioratoare ne taraste Dumnezeu stie unde. Dumnezeu sau diavolul. Sau nimeni. Ea ne condamna la o ratacire in efemer, impopotonand cu masti variabile supunerea care a patruns spiritele.