De ce o noua carte? Pentru ca am considerat ca este o obligatie, chiar o datorie a mea – nu numai stiintifica, sau ca aplicare a principiilor pe care le-am promovat de zeci de ani, ci sì moral-social-civica, eventual politica in sensul corect. Am considerat asadar ca scrierea textelor publicate aici era o obligatie a mea – ca, desigur, sì a altora – voi arata explicit de ce. In orice caz, nu scriu nimic, inclusiv asemenea texte, ca un „exercitiu”, ca o gimnastica intelectuala pentru a-mi „intretine” astfel tonus-ul, mai ales ca, dimpotriva, imi macin in acest mod sanatatea, mistuindu-ma, in cursul exprimarii, pathos-ul intensei empatii in genere, al revoltei fata de „ce se petrece, se face”, de „ce si cum se spune, se scrie”, …Nici, in orice caz, ca sa mai cresc numarul de „lucrari” – suficient, daca ar fi sa ma mai „promoveze” vreo institutie (ba chiar prea mare, amplificand se pare, atata cat este, o absurda agasare pentru ca – imi „explica” inca de prin 1967, Robert Floru, Directorul adjunct de pe atunci al Institutului de Psihologie – :, «Stricati pretul pietei, Tovarasa C.») ...NU ma macin, ma mistui pentru „prezent”, cu speranta (oare vana?) ca pot „remedia cu ceva”, ca pot adauga la efortul altora, de a ameliora cel putin „modul de exprimare”, cu modestie spus, „aparand Limba romana”! Obligatie: pentru ca «Stricarea Limbii», strigat al unora pe la inceputul anilor ’90, nu-si are obiectivul disparut, „Limba se strica” in continuare, chiar cu mare frenezie – de fapt gresit spus: nu „se strica”, reflexiv, ea pe ea insasi, ci o strica [unii] –, zis ca impersonal, insa am putea da nume acestora sau categoriilor carora le apartin. (apr.2010)