O specializare din ce in ce mai accentuata a organizatiilor si organizarii in ansamblu face ca structurile corporative contemporane sa fie din ce mai putin factori de coeziune si din ce in mai mult cauze de disensiune si tensiune sociala. Instrainarea organizatiilor de corpul social survine in epoca contemporana. Este neclar insa daca industrializarea insasi sau abia post-industrializarea, cum ar sustine antiglobalistii, au condus la aceasta instrainare2. Caci ce altceva este exercitiul de “responsabilitate sociala corporativa” decat o incercare de reconciliere a corpului social cu institutia corporativa. Comunicarea organizationala a tintit dintotdeauna elucidarea celor doua aspecte-cheie ale comunicarii umane: tranzitivitatea sa, cu referire la continutul mesajelor, si reflexivitatea sa, cu trimitere la relatia angajata de comunicatori.